Jurnalul unui terapeut: Un articol foarte scurt despre iertare
by psih. Mădălina Belcescu

Părinții noștri nu sunt perfecți. Așa că cel mai greu pentru noi, adulții, unii dintre noi părinți, oameni maturi care am trecut prin numeroase cursuri, dezvoltări și transformări personale, este să le acceptăm lor imperfecțiunea. Cel mai greu este să acceptăm că nu au știut să ne mângâie când am avut nevoie, sau să ne asculte când ne-am plâns, să ne îndrume atunci când eram dezorientați, să ne accepte alegerile, să ne dea binecuvântare și iertare când am avut nevoie sau pur și simplu să fie acolo, atunci când ne-a fost greu sau când ne-a fost bine. 

Și noi am crescut așa defecți și triști, iremediabil de triști, dorind mereu o vorbă bună, o alinare, o laudă, o îmbrățișare sau un cadou care să ne aducă aminte că suntem iubiți. Și am uitat că au fost și momente când au fost acolo, când ne-au dat ceea ce aveam nevoie, când am primit mai mult decât aveam nevoie de fapt, că deseori furia lor sau neîncrederea lor sau lipsa lor de înțelegere sau nevoia lor de a (se) ne compara cu ceilalți sau toate acestea la un loc, ne-au ajutat să devenim mai buni, mai atenți la nevoile celor din jurul nostru și mai conștienți de ce ne lipsește nouă cu unicul scop de a ne transforma în oameni mai buni.

Pentru că mintea noastră – de copil sau de adult, după caz - nu a vrut să îi vadă așa cum au fost ei de fapt - imperfecți, ci cum și i-a imaginat că ar fi trebuit să fie, ghidându-ne după imaginile idilice din filme, cărți sau din frânturile de viață surprinse la alții. Ne-am căutat părinții perfecți în eroii de cinema, în personajele de poveste și în străinii de pe stradă. Ni i-am dorit pe aceia pentru că păreau mai buni, mai faini, mai interesanți, mai „perfecți” și ne-am dorit să fim și noi mai fericiți, să ne simțim mai iubiți și să trăim așa până la adânci bătrâneți – oare ale cui?

Și am uitat că părinții noștri au fost, iar unii încă mai sunt, fix cei care au putut să fie, așa cum au știut ei, cum s-au priceput mai bine, dându-și voie și îndrăznind să ne fie…părinți.

Așa că… te iert, mama și te iert, tata și-ți mulțumesc pentru cât ai știut să-mi fii. 

Cu gânduri bune,
Mădălina Belcescu
Psihoterapeut de familie şi cuplu în supervizare
Școala Sistemică de Formare by GAMMA Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie