Jurnalul unui terapeut: Ultimul joc al supraviețuirii
by psih. Cristina Lupașcu

Deși toată lumea vorbește despre schimbare, am întalnit oameni care:

• - nu cred în ea (și culmea, am întalnit inclusiv un psiholog care nu crede în schimbare, dar despre asta cu altă ocazie);
• - își justifică comportamentele mai mult sau mai puțin adecvate, aruncând un ”toată lumea se mai schimbă”;
• - cred în schimbare, dar nu știu de unde să înceapă (și între noi fie vorba, ei sunt în plin proces de schimbare).

La mine, schimbarea a apărut fără probleme, fie că am crezut de la început în ea sau nu, fie că am lucrat pentru asta activ sau pasiv. Unii m-au lăudat, alții m-au tras de manecă îngrijorați (le mulțumesc indiferent de tabăra în care se află J). Și eu, ca ceilalți oameni, am luat lucrurile pas cu pas, și m-am trezit în terapie unde mi-am dat seama că oricât de mult am lucrat cu mine, țineam creația la distanță, pentru că siguranța era doza mea de oxigen, și când tot ceea ce faci este doar să supraviețuiești, nu știi ce înseamnă să trăiești. Dar cum să trăiești fără a ține frâiele zilelor și momentelor strâns în mâini?! Vrei să mori? Nu! Atunci mai bine supraviețuiești! Dar eu, eu făcusem un pas greșit... Am intrat în terapie. Nu mi-a luat nimeni frâiele din maini, doar mi s-a oferit ocazia de a gusta din libertatea de a fi, din impulsul de-a mă exprima, de a crea fără frica că aș putea muri J (indiferent ce-o însemna să mori). Și mi-a plăcut, și am trăit, am și crescut, m-am și schimbat... Și-am zis STOP supraviețuire! Conștient de astă dată. Iar deciziile luate au avut rolul de-a mă dezlega de siguranță, deci mi-am relaxat mâinile și mi-am spus că aceasta a fost ultima etapă din viața programului supraviețuire, după care mi-am văzut mai departe de viață.

Dar într-o seară, la fel de normală ca celelalte seri, programul acesta a revenit să-mi transmită ceea ce numele lui spune - S U P R A V I E Ț U I R E. Și stând în pat cu o carte în mână, de nu știu unde, m-a lovit de-a dreptul un sentiment de groază, iar în capul meu era o bătălie la propriu de unde se auzea: Ce faci? Ce este cu tine? Cum crezi că vei merge mai departe? De ce-ai renunțat? Pană acum ți-a fost bine! Cine îți va garanta că teoriile terapeutei tale sunt bune?! CE AI  FĂCUT?! Uită-te la tine, nu ai nimic în acest moment! Și am simțit pentru cateva secunde că-mi pierd corpul.

Nu știu ce a simțit bunicul meu în al doilea război mondial, în prima linie... Dar pot spune sigur, că cine a pus numele acestui program ”supraviețuire„ știe sigur ce-a făcut! Eu am simțit la propriu groaza că sunt pe punctul de a mă pierde. Și totuși, în acea seară, cineva a pierdut! Supraviețuirea și-a jucat și ultima carte. Iar eu am ales... Vreau să creez!

Cu drag,
Psihoterapeut în formare Cristina Lupașcu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...