Jurnalul unui terapeut: Si terapeutii plang, si nu doar cateodata!
by Cerasela Vătămănescu

Te-ai gândit vreodată cum ar fi viața unui terapeut în afara cabinetului său sau a locului în care profesează? Probabil că nu! De-a lungul timpului, auzi și vezi tare multe. Întâlnești tot felul de oameni. Oamenii sunt tare simpatici și totuși chiar dacă în imaginația lor cred că problemele pe care le au sunt cele mai grave și deosebite, că destinele lor sunt deosebite față de restul muritorilor și existența lor e mai specială, ei bine, imi pare rău să-ți spun că, de fapt, ei, sunt destul de normali, obișnuiți, banali...

Fiecare vine cu povestea lui. Fiecare va fi sau va fi fost vreodată înșelat, mințit, trădat, abandonat, umilit! Și se pare  că toate poveștile sunt aproape la fel, doar eroii făcând diferența între ele. Însă ceea ce este cel mai amuzant și interesant totodată sunt reacțiile celor din jur, reacții care ascund  o grămadă de mituri despre psihologi, despre terapeuți. De exemplu,  nu cred că vă este străin contextul: “Știi ce...ia mai lasa-mă, pe mine să nu mă iei cu chestii  d’alea, psihologice”! Asta se întâmplă mai ales cu familia, prietenii, cunoștințele apropiate. Este obositor și frustrant. Pentru că sigur vezi manifestări deranjante, știi că există o soluție, dar ea nu va fi primită  de la tine.  Este dureros când tu spui ce simți, că atunci ești tu cel real, omul, nu terapeutul. Dar se pare că nu poți fi privit altfel!  Atunci, uneori terapeuții “plâng”!

Sau ai mai auzit cumva: “Tu știi să manipulezi oamenii, te joci cu mințile lor, ești periculoasă!” Asta chiar te face să zâmbești!  Pentru a manipula aș avea nevoie de un scop precis. Dar dacă pe mine nu mă interesează personajul, ce scop ar avea manipularea? Doar așa de dragul jocului?! Și de ce m-aș juca eu cu mințile oamenilor? Încă nu am înțeles-o prea bine pe a mea, încă  o descopăr zilnic  în mii de necunoscute. Da, am învățat câte ceva de pe aici, o serie de tehnici, dar asta  doar pentru a ști cum să mă protejez pe mine, nu să manipulez pe alții!

“Nu vorbesc cu tine pentru că imi citești gândurile“! Este o altă expresie, fenomenală!! Terapeuții nu citesc gândurile, ei citesc comportamentele. Iar după ce au văzut mulți, mulți oameni, reușesc cumva să citească limbajul lor și uneori își dau seama ce gândești.  Abia mai am timp de gândurile mele, așa că stai liniștit din privința asta!

Dar dintre toate miturile, cel mai interesant și amuzant este: ”Păi tu poți, tu ești puternică, tu nu suferi, tu ești terapeut“...Asta este cea mai tare!! Păi eu nu sunt tot om ca și tine?! Poate că am avantajul că înțeleg anumite procese, mecanisme, patternuri, anumite simptome și manifestări și am câteva modalități de a interveni asupra lor, poate știu cum să le întâmpin și să nu le las să își facă de cap chiar cum vor. A fi terapeut nu înseamnă a nu simți, a te dezumaniza, a te închide emoțional trecând cu vederea ce ți se întâmplă. Ca terapeut înveți să te asculți, să ceri când ai nevoie, să transmiți, să verbalizezi. Să înveți că a fi puternic nu înseamnă a nu a simți, ci a merge mai departe. Să îți dai prilejul pentru a fi slab pentru că acolo, în acea slabiciune a ta, te cauți...acolo înveți, te analizezi, te dezvolți, evoluezi!

Și uneori, îți lași câte un pic de timp pentru așezare, pentru tăcere, pentru plâns! Și terapeuții plâng și nu doar câteodată!

Cu drag,
Psihoteraput în formare Cerasela Vătămănescu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute