Jurnalul unui terapeut: Scurtă introspecție!

introspection_0.jpg

Jurnalul unui terapeut: Scurtă introspecție! 
by Cerasela Vătămănescu

Sunt așa zile în care parcă nu sunt eu. Sunt doar un morman de carne și oase, de parcă Dumnezeu a uitat să adauge și un suflu de viață creației sale! Mi-am trimis gândurile peste tot și niciunde, poate-poate, vor reuși să mă reculeagă din locurile unde m-am pierdut! Acum le aștept  în tăcere să se-ntoarcă și cine știe ce îmi vor mai aduce înapoi! În aștepare, mă simt de ca și cum aș fi suspendată de o frânghie, undeva, la capătul lumii! Îmi simt stomacul în gât de emoție! Astăzi am început călătoria! Călătoria prin cele mai îndepărtate și întunecate cotloane ale ființei mele. Am  mai făcut-o, zic eu, de multe ori până acum. Cel puțin așa cred! Dar nu știu, zău, dacă senzația asta am mai trăit-o cândva.

Poate! În învălmășeala de gânduri ce se înghesuie grăbite să-și facă loc prin poarta ce nu tocmai de mult am deschis-o, memoria mi-a dispărut parcă pe loc. E greu nu?!...E greu să stai nițel de vorbă cu tine. E greu să afli probabil ce cauți tu in viața ta?!! Cred că cel mai greu! Aici, nu mai ai unde să fugi, să te mai pitești pe undeva, pe ici pe colo, doar-doar vei reuși să mai ascunzi câte ceva ce nu îți este prea tare pe plac. Practic, nu prea ai unde. Aici rămâi goală...nudă! Doar tu și cu tine! Și vrei, nu vrei, trebuie să te privești.  Se spune că nu e prea indicat să folosim acest ”trebuie”, dar acum chiar că nu prea ai încotro. Asta, doar dacă nu vrei să știi „cine ești”! Să te afli, să te descoperi!

Ba chiar ai să te intrebi la ce bun și pentru ce-ți trebuie?! De fapt, doar tu știi cine ești! O mai dai cotită, sucită, mai încerci să dai la pace,  să negociezi și să mai amâni un pic, ba chiar să mai și minți. Dar asta e chiar culmea, nu? Doar nu peste tot auzi spunând că poti minți pe oricine, numai pe tine nu?! Hmm... chiar cam așa și stau treburile de fapt!.

Și... nici nu imi mai aduc aminte de când nu am mai privit la mine așa, mai pe-ndelete, mai cu răspundere. Mereu am facut-o doar  în fugă, în grabă, analizând doar un aspect ce trebuia înteles și rezolvat rapid, și-atât. Mereu avem tendința de a-i „descompune” pe alții, poate pentru a-i înțelege sau poate pentru a ști cum să ne raportăm la ei. Iar pe noi? Pe noi ne lăsăm așa deoparte, gândind că suntem ca buzunarul unei jachete pe care, pipăindu-l, îți dai seama dacă e prea plin sau poate prea gol, dacă e prea încăpător sau puțin prea strâmt, dacă e întreg sau poate prea descusut! Si uite așa, cu stomacul în gât de emoții, pornești la drum!

Și-ai să te găsești aici în zeci de variante, în atâtea feluri în care nu ai fi bănuit niciodată că ai putea fi! Ai să găsești bucăți de drum pe care nu ai fost niciodată și locuri în care nu ai intrat niciodată, pentru că ți-a fost frică. Ai să găsești aici toată copilaria ta, toate emoțiile și trăirile tale, toate visurile,  cele împlinite și cele neîmplinite. Ai să găsești toți oamenii pe care i-ai întâlnit, fie doar și preț de-o privire! Ai să găsești calități, dar și defecte, iubire și ură poate totodată. Și adevăr, dar și minciună! Și bunătate, dar și răutate. Și ai să vezi dispreț, egoism, mândrie, vanitate și lașitate și frică. Dar ai să mai vezi smerenie, gingășie, compasiune, curaj! Ai să gasești aici, pe acest drum, tot ce ai fost și ai experimentat tu până acum!

Dar ah, parcă îmi vine să fug și să spun că vin altadată, să mai amân un pic. Însă, se pare că nu prea merge, nu prea mai am de ales... Pentru că, sunt așa zile când nu mai știu cine sunt! Sunt așa zile când mă prăbușesc sub povara zecilor de „Eu”! Când pendulez între lumi și nu știu de unde să încep și nici unde să mă opresc. Pentru că acum sunt eu, însă nu-ți garantez că mâine, întâlnindu-mă pe stradă, mă vei recunoște! Cu sigurantă, mâine voi fi altcineva. Acum știi de ce mă bântuie emoțiile!? Pentru că în sfârșit s-ar putea să fac cunoștință cu mine. Și știi, chiar e emoționant momentul!!

S-ar putea să nu prea îmi placă ce văd și să fug înapoi!  S-ar putea să mă îndrăgostesc chiar, de mine! Iar variante! De ce oare mereu „trebuie” să existe alegeri?!! Și dacă tot există alegeri, eu am să aleg acum să fiu...cea mai bună variantă a mea!!!

Cu drag,
Psihoterapeut în formare Cerasela Vătămănescu
Școala Sistemica de Formare by GAMMA Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/cum-te-poti-pregati-sa-devii-psihote...