Jurnalul unui terapeut: Poveşti cu îngeri
by Roxana Dumitrașcu

Primele mele noţiuni despre credinţă şi Dumnezeu le ştiu de la bunica mea. Pe la 5 ani sintetizam că "Dumnezeu e un nene bun" şi rugăciunea pe care o spuneam seară de seară era pentru "îngeraşul meu”. Copilul de atunci afla că fiecare om are pe umărul drept un înger care îl însoţeşte zi de zi, care îi vede orice faptă şi care, fie se întristează, fie se bucură pentru noi. Tot de la bunica mea ştiam de ce nou-născuții zâmbesc în somn, o demonstraţie cât se poate de clară că nimeni nu se naşte rău şi venim cu toţii dintr-un tărâm încărcat de energii pozitive. Copiii au o capacitate enormă de a se conecta la partea de magie a vieții, neavând nevoie de demonstrații și argumente științifice asemeni adulților. Copilul din mine ştia că e suficient să te rogi îngerului personal şi acesta îţi va media pe lângă "nenea cel bun" îndeplinirea dorințelor. 

Adultul a vrut însă dovezi clare că există aceşti mesageri, după cum există şi un tărâm al binelui, un loc unde pleacă şi cei dragi. Şi tot el, adultul a trăit momentul său de revoltă, sătul să creadă fără dovezi. Am simţit acut momentele de singurătate, iar tot ce se întorcea de acolo, de sus, era doar ecoul vocii mele. Aveam să aflu că există şi îngeri în carne şi oase, aşa cum mi-am denumit eu cele mai dragi persoane, oameni care m-au inspirat şi de la care mi-am cules modele de viaţă, prieteni extraordinari care mi-au aparut în viaţă exact când aveam mai multă nevoie. Şi brusc, povestea copilariei mele nu a mai fost doar un basm. Cumva, am reuşit să reintegrez prezența îngerului în realitatea de zi cu zi.

Dar de departe, cea mai frumoasă experienţă am trait-o în formarea mea de psihoterapeut, atunci când am inţeles cu toata fiinţa că există cu adevarat un înger care nu ne părăseşte niciodată, chiar dacă uităm cu anii de el. Iar cel mai puternic înger din câţi există e propriul tău suflet, Sinele Interior, cum îi spun psihoterapeuţii. Este vorba de acea parte din tine nealterată şi autentică, exact aşa cum a fost de la începuturi, când nici măcar nu vedeai, doar simţeai prezenţa mamei. Şi de aceea, cele mai bune lucruri ni se intâmplă doar când reuşim să ne debarasăm de toate tinichelele inutile ale realităţii şi rămânem cu esenţialul. Abia când ştim cu toată fiinţa ce să cerem şi cine suntem, mesagerul nostru de pe umărul drept se întoarce cu o cerere aprobată.

Şi tot din experienţă ştiu că abia când eşti cu adevărat deschis schimbării, abia când ai terminat de vărsat tot sacul furiei, abia când ţi-ai epuizat lista infinită a lui "de ce" şi ai terminat de aruncat cu bolovani în cer, abia atunci cineva te bate pe umărul drept. E partea aceea din tine care ştie că nu mai este loc de întoarcere şi că în lipsa unei hărţi sau a unor indicaţii preţioase, nu te poți servi decât de propria ta intuiţie. Acea parte din tine care ştie cel mai bine cum e binele pentru tine. Şi de aceea, orice psihoterapeut ştie că un pacient e pe cale de vindecare atunci când singuratatea nu mai e apăsătoare. Pentru că indiferent câţi oameni ai avea in jur, câte experienţe ai trăi zi de zi nimic nu doare mai tare ca pierderea reperului de pe umărul drept.

În ianuarie 2011 când s-a născut fiul meu, am primit de la bunica mea rugăciunea îngeraşului, scrisă de mână. Am înrămat-o şi o consider cel mai frumos cadou pe care fiul meu l-a primit în viaţă. Şi eu ştiu că va veni un moment în care îi voi spune că îngerii există şi îi avem cu noi până la sfârşitul zilelor.

Cu drag,
Psihoterapeut în supervizare Roxana Dumitrașcu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/formare-de-baza-psihoterapie-sistemi...