Jurnalul unui terapeut: Poveste - file de jurnal
By Cerasela Vătămănescu

Ați văzut cum arată suferința?  O vezi aproape peste tot. O vezi pe stradă,  o găsești în poeme și scrieri...lungi elogii aduse suferinței, chiar și pictată pe pânze o admiri. Mă întreb, sau mai bine spus, încerc să înțeleg acest „mecanism” al suferinței și dacă ea – suferința - schimbă cumva starea lucrului care a provocat-o. Gustul lumii pentru suferință este o stare care nu s-a schimbat poate de la facerea lumii până astăzi. Suferim pentru tot, pentru orice, pentru oricine și oricând. Dar cel mai mult, cel mai adesea, suferim din iubire, pentru iubire. Ați văzut cât și cum doarea iubirea?!

Era pe vremea când sufeream mult, poate aproape nepământean. Acum, întorcându-mi privirea peste umăr înapoi, nu pot decât să zâmbesc gândurilor, dialogurilor interminabile care atunci,  în „suferință”,  mintea mea le țesea neîncetat.

Dobândisem un fel de victorie, mă simțeam puternică, învingătoare...Dar vai!! Ce amară era victoria aceea și cât de rău înțeleasă!....

„Dialog ”...cu tine!!
...Mi-e inima plină de porturi și de peroane de gară. Fiecare colț din ea s-a despărțit de ceva, sau cineva, undeva, cândva...Ce de gări, ce nume ciudate au....îți vine să râzi! Privesc la fereastra trenului ce se numește trecut....și le văd.

Dacă mi-aș lua inima la piață aș pune pe cântar viața mea. Pe un taler... te-aș pune pe tine, iar pe celălalt, cuvântul "fals". Și nu greșesc când spun că aș cântări viața mea! Pentru că a fost o vreme când tu erai "viața" mea. Acum, ești doar tu, care ai făcut parte din viața mea.

Aș cântari tot ceea ce fusesei tu pentru mine și tot ceea ce erai tu în realitate. Oooo...balanța se dezechilibrează zgomotos!!!  Tu nu cântărești nimic, în comparație cu celălalt tu, al meu. Ești slab. Eu iubeam un om puternic, repet: iubeam un om, nu ceream mai mult. Dar te-ai dovedit a fi incompetent la capitolul "om". Cred că ai lipsit la cursuri toată viața, altfel nu-mi explic neștiinta ta. Sau poate ignoranța, ignoranța de a fi om.

Insă să revenim la comparația mea. Stai! Nu pleca! De ce pleci acum? Ți-e teamă de cuvântul fals?!!  Nu trebuie să-ți fie dacă nu te simti vinovat. Și chiar de ai fi, tot n-ar trebui să fugi. Ești ușor, inima mea te ridică cu două degete!! 

Îmi vine să râd de mine, eu, care te credeam intangibil, greu de atins...Acul s-a mișcat. Nu-i nimic, acum e momentul adevărului...

Îți aduci aminte când îmi spuneai asta sau ai uitat?

Să iau și "falsitatea". O pun pe cântar...și ce văd???

-"Exact așa cum mă așteptam."...spun cu voce tare. Tu mă privești mirat, ca și cum nu-ți vine să crezi că eu singură am reușit să mi te descopăr. Nu, n-am avut nevoie de nimeni să-mi spună cum ești.

Am suferit mult, am gândit tot atât de mult. Și iată rezultatul!  Nu prea credeai în capacitățile mele nu-i așa? Te-ai inșelat în privința mea...ca și mine de altfel, în privința ta.

Dar mai stai, nu pleca încă. Aș  vrea să-ți mai vorbesc.

Dar  oare ce??? Am  și uitat. Nu-i nimic, îmi voi aminti poate cândva. Acum nu-mi trece prin cap decât gândul că nu aș mai avea ce să impărtășesc cu tine. Dar să nu te mai chinui, hai, dă-te jos de pe taler!!

De ce mă privești așa speriat? Crezi că o să-ți fac vreun rău?!! Nu-ți fie frică, nu-ți voi face nimic. Probabil că te-aș putea face să suferi, dar din moment ce ești așa de gol, nici nu merită osteneala. 

În seara aceea, când tu îmbătrâneai cu o zi...eu îmbătrâneam cu o viață! Dar nu o să mă răzbun; nu meriți nici măcar atât. Am să te las să te pierzi în mulțimea clipelor tale goale, care se vor uni poate cu altele la fel de goale, ale cuiva care să te "merite". Te pricepi să minți! Poate că acesta este lucrul pe care îl faci cel mai bine. Exercită-ți "meseria" meschină asupra altcuiva.  Și lasă inima mea să trăiască în pace cu mintea mea.

Dar când îți vei da seama oare că de fapt, doar pe tine te minți? Când vei realiza că nu ai trăit niciodată cu adevărat? De fapt nici nu știu dacă mă mai interesează. Te las cu mulțimea ta de plăsmuitori goi. Nu știu ce-am căutat eu prin mijlocul atâtor "copii", pentru că asta sunteți. Imitați viața pe care ați vrea s-o aveți, dar nu reușiți niciodată să construiți ceva real. Sunteți clădiți din nisip și la primul val de adevăr vă prăbușiți neputincioși. Apoi, vă reclădiți cu încăpățânare, în același loc și din același material, fară să gândiți însă și să folosiți învățăturile din trecut. Dar marea vine mereu! Valurile vă spală necontenit...

Dar voi sunteți fărâme! Fărâme de oameni, fărâme de suflet...sunteți nisip. Nu puteți face nimic doar voi singuri, ci  doar în aliaj.  Aveți nevoie de ciment și de locul unde puteți să vă clădiți existența. Am încercat să fiu eu toate astea pentru tine, dar se pare că nu ai reușit să vezi în nepuținta ta. Rămâi așa cu minciuna ta, care n-o să se materializeze niciodată  într-un edificiu adevărat. Trăiești într-o lume de fantasme neputincioase ce dispar cu primul val de lumină...

Păcat, mare păcat! . ..
Îmi pare rău pentru tine, pentru viața ta ce-o să se risipească în prima adiere de vânt a  dimineții.

Acum te las.  Îmi iau "adio" de la tine și de la lumea ta. Sper să nu mă mai nimeresc niciodată în ea.

Ce de gări, ce nume ciudate au...îți vine sa râzi! Privesc la fereastra trenului ce se numește "TRECUT"....și nu mai plang!!!

Așadar, lasă armele jos. Trece! Toate trec. Suferința ți-arată că undeva te-ai blocat, că undeva te-ai pierdut pe drum. Fii blând cu tine și cu ea. Și dacă a apărut în viața ta, nu închide ochii, nu o blama, nu te compătimi, nu te apuca de plâns. Nu fă din ea o fală sau o virtute, se întâmplă aproape mereu. Facem competiție, ne luăm la întrecere cu cine suferă mai mult.

Și dacă a apărut în viața ta, privește-o în față, las-o să te vindece, las-o să-ți ardă bălăriile din suflet! Transform-o în altceva, în creație. Din suferință se nasc cele mai frumoase creații.  Poate că ar trebui să-i mulțumești, să-i întelegi mesajul. Nu aștepta ca cineva să vină să ți-o ia. Nimeni nu va putea face asta. Te va alina un pic, dar vindecarea, doar ție îți aparține.
 

Cu drag,

Psihoterapeut în formare Cerasela Vătămănescu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute

https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...