Jurnalul unui terapeut: Oglinda mea de-acasă!
by Cerasela Vătămănescu

Astăzi am să-ți spun o mică poveste!  Poveste despre o oglindă. Dar să știți că nu este oarece oglindă, ci  e “oglinda mea de-acasă”. Oglinda mea de-acasă e nelipsită din viața mea. Ea îmi este cea mai bună prietenă, însă trebuie să recunosc că nu întotdeauna. Ea mă cunoaște cel mai bine, mai bine decât oricine și chiar decât mine. Oglinda asta a mea știe mereu cum sunt. Nu trebuie să îi vorbesc prea multe sau uneori, chiar deloc. Mă recunoaște doar așa, dintr-o uitătură cum sunt. Dacă sunt obosită, îmbufnată, fericită sau tristă, plictisită sau mulțumită, sau chiar și atunci când vreau să mă mai strâmb puțin la viață, ea mă ghicește negreșit...știe în muțenia ei! Deci să stiți că nu am cum să o păcălesc, căci expresia ei spune totul.

Dar am să vă mărturisesc acum că am o dilemă. O dilemă morală să spunem. Poate îmi spuneți voi ce să fac, poate îmi puteți da un sfat. Și anume... când mă frămâtă gândurile sau sunt aiurea pe drumuri, într-o plimbare sau oriunde altundeva și întâlnesc alte oglinzi, care mai de care mai atrăgătoare și frumos meșteșugite, mai ispititoare, mă tot întreb: „Oare să mă uit și în alte oglinzi, să îmi trădez oglinda mea? Că poate, celelalte oglinzi mă arată altfel, poate mă ajută, mă schimbă, mă înfrumusetează, mă laudă!!”

Poate arată o alta decât mă știe a mea! Oare ce să fac?

Dar dacă – vai, pot să mă sperie, să îmi taie curajul, să mă demoralizeze, să îmi pierd imaginea știută și să mi se amestece imaginile încât cu greu m-aș mai recunoaște în ele?!

Vedeti...dilemă, dilemă!...Ce periculoase pot fi alte oglinzi!

De ce nu pot fi toate oglinzile la fel? Și totuși, uneori sunt momente când îmi trădez oglinda, o abandonez, o ignor.  O cert pentru că nu îmi place imaginea pe care o arată, o ameninț că am să o urc în pod și am să o închid într-un cufăr. Uit de ea zile în șir, mă prefac că nu o văd (dar să știți că trebuie, e o chestiune așa, de supraviețuire).

Însă, oricât aș vrea să o ignor, invariabil mă întorc mereu la ea, ca la o ancoră a sufletului meu!

Dar haideti să vedem la voi! Voi cum stați cu oglinzile? Cum merge relația voastră?

Să înțeleg că bine! Aha...Deci așa! Asta mă bucură.

Dar să vă întreb, cu cele care vă deformează cum este? Vă amuză, vă irită, vă uimesc? Cum vă păstrați calmul când în oglindă vedeți altceva decât știți voi sau v-ar placea să vedeți?! Vedeti, am spus eu că e dificil cu oglinzile, nu?! Nu prea poți să știi ce ai să vezi când te apropii de ele.

Vreau să vă mai spun încă ceva, oglinda mea (dar să știți că nu îi aduc nici o critică) este și foarte principială. Când are ceva de spus, păi spune! Criteriul ei (cică de viață): fără menajamente. Vă întreb, oare toate oglinzile sunt la fel?

Ei, dar nu aș vrea  o critic prea mult. Chiar dacă uneori este dură, mă ceartă,  alteori devine prietenoasă, îmi suportă toate criticile la adresa ei, mă alină și îmi dă curaj. Vedeți, ea nu se supără niciodată și mă așteaptă mereu fidelă, acolo, la locul ei.  Și  nu uită, câteodată, să îmi facă și complimente (recunosc că în ultimul timp din ce în ce mai rar- deh!...obișnuința).

Așa cum este, eu m-am învățat cu ea. Și am să vă mai mărturisesc că sunt în urmă cu mai  toate câte le am de făcut, dar măcar un lucru e sigur: îmi păstrez oglinda cât mai curată.

Bănuiesc că și tu ai o oglindă care seamănă cu a mea!

Și cine nu are o oglindă, îl sfătuiesc să își cumpere (singurel, cu mâna lui, în nici un caz să o primească cadou).

Așa îți vei alege oglinda cea mai potrivită pentru tine!

Cu drag,

Psihoterapeut în formare Cerasela Vătămănescu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/formare-psihoterapie-sistemica-de-fa...