Jurnalul unui terapeut:  Mai aproape de noi înșine: Câți ani am!
By psihoterapeut în formare Cerasela Vătămănescu

Când vine vorba de ani, te duci întotdeauna la timp! Nu cred că este cineva care să nu se  fi întrebat măcar o dată... ce este timpul oare?! Timpul! Poate cea mai abstractă noțiune a intelectului. Timpul nu îți rezervă uneori nici măcar refugiul amintirilor. Timpul, îți aduce mereu și mereu, doar prezentul! 

Și de aceea  poate, întrebi și ești întrebată mereu: „Câți ani ai?”. Câți ani am?... Habar nu am. Câți vreau eu! Am momente când mă simt de parcă aș fi trăit zece vieți. Și altele, în care mă simt în cel mai realistic mod, ca la douăzeci de ani! Și tocmai de aceea nu mă scandalizez și nu prea înteleg de ce, nu e frumos să întrebi sau să fii întrebată... câți ani ai!! E ca și numărul de la pantofi. O cifră! Eu, nu mă identific cu ea. Eu, nu am o vârstă! Nu îmi mai măsor viața în ani, ci în trăiri, în momente de râs și veselie. Îmi măsor viața în momente de dor, de dragoste și tristeți efemere, nostalgii și melancolii date de lună plină.

Îmi petrec fiecare zi trăind! Nu am timp să monitorizez timpul! Pentru că în mine, nu am vârstă. Am viață!!! Las timpul să imi curgă prin vene și merg mână în mână cu el. Îi zâmbesc și îi povestesc despre câte avem de trăit împreună. Iar el, îmi zâmbește înapoi. Nu mă lupt cu timpul meu. Nu încerc să îl inving! Mi-l iau de braț și mă bucur că îl am. Cât durează o privire în ochii bărbatului iubit? Cât durează să-ți iei de mână părinții și să le spui că îi iubești sau să îți strângi în brațe copilul și să îl asiguri de toată dragostea ta?!! Poți îmbătrâni într-o clipă cât în douăzeci de ani și e de ajuns, o iubire care să te facă să fii  din nou, ca la douăzeci de ani.

Am întâlnit femei cu etate respectabilă de la care puteai să împrumuți tinerețe. Pulsa și vibra viața în ele. Cu un surâs, îți luau vreo zece ani de pe umeri. Te aduceau la vârsta râsului plin. Pentru că da, râsul e unul din cele mai mari secrete care te ține mereu tânăr. Cu fiecare zâmbet ți se mai duce un an de pe față! Ați văzut cum oamenii veseli nu își arată vârsta? Când sufletul e vesel, trupul i se supune și jubilează și chicotește...ca un izvor curat de munte!

Oamenii au inventat vârsta pentru că au nevoie de repere, de puncte de echilibru universal valabile. Au nevoie să se raporteze la ceva, mai ales când sunt în derivă. Să se sprijine și să știe că și alții sunt la fel ca ei, că nu sunt singuri. Dar sufletul, sufletul habar nu are de așa ceva. El există, indiferent de reguli, protocoale sau lumânări de pe tort. Nu am nevoie de operații ca să fiu mereu tânără. Și dacă m’o ține Dumnezeu întreagă la minte nici nu voi avea nevoie vreodată poate. Nici de sute de creme, care mai de care mai înverșunate împotriva trecerii timpului.

Am învătat că pentru a fi tânăr am nevoie de veselie, de zâmbet, de pace, de liniște! De gânduri frumoase față de mine și de tot ce mă înconjoară. Am nevoie să îmi mulțumesc pentru tot ce am și pentru tot ce o să-mi mai vină, că ale mele sunt! Am învățat că îți poți lua totul doar de la tine, din călătoriile tale!  

În drumurile mele, mai dau  de oameni care zâmbesc, de copaci înfloriți, de un colț de cer senin, de o ploaie de vară și apoi de un curcubeu. Și să știi că nu e greu deloc. Nu te speria că timpul trece. E al tău și tu îi dai valoare. Fii prietenul timpului tău, iar la următoarea aniversare, dacă tu simți, mai scoate câteva lumânări de pe tort...

...că doar nimeni nu știe mai bine decât tine, câtă viață ai trăit!!

Psihoterapeut în formare Cerasela Vătămănescu
Scoala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/inscriere-evenimente-ssf