Jurnalul unui terapeut: Eul meu din viitor
by Daniela Murgu

Îmi întorc privirea în adâncul sufletului meu și o văd stând pe o bancă, cu mâinile adunate în poală a neputință. Mă uit la ea și o întreb cu voce blândă:

- De ce nu vii?
- Nu pot să mă mișc, mă simt blocată aici. Nu știu ce am făcut!
- Ce ai facut? întreb, luându-i mâinile în mâinile mele.
- Am divorțat și nu mă pot mișca din locul ăsta. Sunt pur și simplu înțepenită de durere.
- Unde simți că te doare, draga mea?
- În inimă! Simt că mi-am permis să fac ceva interzis și mi-e frică de necunoscut. Nu am nici cea mai mică împărtășire despre ce înseamnă să fii femeie și mamă divorțată; despre ce înseamnă să fii validată pentru adevărul tău și pentru simțămintele tale. Despre ce înseamnă să îți iei puterea înapoi de la călău/victimă/salvator, roluri pe care le-am rotit îndeplinindu-le și în timpul căsătoriei mele. Mă simt copleșită de singurătate și neputință. Mi-e frică de oricine s-ar apropia de mine. Mă uit în mine și văd atât de multă durere, atât de multă suferință și furie pe care acum le țin în brațe și nu știu ce să fac cu ele. Cui să i le dau?
- Nimănui, iubita mea, doar acceptă-le!

Își ridică ochii spre mine uimită de simplitatea faptului, ca un copil pierdut. Lacrimi i se rostogolesc pe obraji. În durerea manifestată de ea, mă aud spunându-i:

- Primește-ți înapoi darurile cu care ai venit pe această lume! Nu trebuie să plătești nimănui pentru a ți le folosi. Puterile cu care ai fost investită la naștere sunt ale tale și-ți aparțin de drept! Pe parcursul vieții, le dăm la schimb necondiționat și inconștient pentru un dram de bunătate sau iubire pierdută; din simplul motiv al necunoașterii însemnătății acestui schimb. Am uitat să fim conștienți de noi. Acum, te rog ridică-ți privirea și uită-te în ochii mei: a accepta înseamna a ierta. Iartă-te și mergi acolo unde vrei să fii astăzi, fără să dai socoteală cuiva, așa cum ești tu, întreagă, cu toate ale tale la tine. Îndeplinește-ți scopul pentru care ai venit!
- Mă iert și mă întorc acasă! o aud abia șoptind.

Și atitudinea i se schimbă cu fiecare pas pe care îl face îndepărtându-se de banca nepuțintei, pe care fusese înțepenită cinci ani de zile! Frumusețea femeii, puterea mamei și conștiența de sine iau locul fetiței rănite. O copilărie plină de responsabilități mai mari decât puterea copilului, o adolescență plină de răni și răniri ale Eului, o căsnicie plină de violență fizică și psihică.

- Toate mi le iert acum, o aud șoptind din nou; și asta, pentru că acum știu că de fiecare dată am făcut cum am știut mai bine sau nu am știut mai mult atunci.

Acum am înțeles de ce nu reușeam să mă adun, acum am înțeles de ce, chiar conștientă de mine fiind, nu reușeam să-mi iau deciziile rapid și să acționez în ritmul binecunoscut mie. Ceva mă țintuia și cineva mă striga să mă uit înapoi, în sufletul meu; era Eul meu! Acum m-am primit înapoi, iubindu-mă necondiționat și validându-mă pentru tot ceea sunt astăzi.

Si tot astăzi am simțit în mâinile mele, cele șapte contracte care îmi erau returnate de la fiecare din cei șapte care veniseră la întâlnire și prin fața cărora treceam, uimită fiind că niciunul nu rămânea îndurerat. Șapte puteri care îmi aparțin de drept. Puterea de a fi copil, puterea de a fi femeie, puterea de a iubi si a fi iubită necondiționat, puterea de a fi mamă, puterea de a conduce sub propriile mele decizii, puterea recunoștinței și puterea abundenței manifestată prin înțelepciune,

Cu recunoștință pentru toti cei care sunt în jurul meu,

Psihoterapeut în formare Daniela Murgu

Școala Sistemica de formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...