Jurnalul unui terapeut: Cu sau fără etichetă
by psih. Raluca Ferchiu

Cred că fiecare dintre noi își amintește, din perioada copilăriei, cum i se spunea, vreo poreclă sau vreo etichetă, care și-a lăsat amprenta, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ asupra construirii identității de sine. Pe la vârsta maturității poreclele nu mai sunt atât de mult prezente în viața noastră, pentru că oamenii sunt în general atenți să nu-i jignească pe ceilalți, să-i discrimineze sau să le pună o etichetă negativă...cel puțin nu în mod vizibil. Dar dacă ne gândim la viața de zi cu zi, cu siguranță găsim cel puțin o etichetă prin prisma căreia unii oameni din jurul nostru ne privesc.

Conștiinciosul, puternicul, responsabilul sau iresponsabilul, harnicul sau leneșul, punctualul sau cel care mereu amână să facă ceva, amuzantul sau depresivul, anxiosul sau curajosul...iar dacă suntem atenți la modul în care sunt folosite aceste etichete în jurul nostru timp de o săptămână putem face o listă foarte lungă. Dar mă întreb dacă suntem conștienți pe deplin de aceste etichete, mai ales de cele care nu sunt verbalizate și de modul în care acestea ne influențează felul în care gândim, simțim sau ne comportăm. Până să devin psihoterapeut, eu cel puțin, poate că auzeam și eram atentă la etichete, doar că nu conștientizam pe deplin felul în care răspundeam la ele... Dar, intrând în poziția de observator mi-am dat seama că interacționăm cu ceilalți din prisma rolului pe care îl avem în respectiva relație și că eticheta pe care celălalt o are pentru noi (și bineînțeles că este valabilă și reciproca – cu eticheta pe care o avem noi pentru ceilalți) generează niște task-uri, responsabilități pe care le acceptăm odată cu eticheta.

De exemplu, într-o relație în care eticheta este de ”iresponsabil” îți poți permite să te fofilezi de la anumite sarcini pe care în mod normal le-ai face, pentru că, nu-i așa, dacă tot sunt iresponsabil, să mă comport ca atare. Sau, în cazul etichetelor pozitive (pentru că da, par seductive și frumoase...cel puțin la început), dacă ești catalogat drept cel ”responsabil”, ”conștiincios” sau ”puternic”, automat că în fișa postului scrie negru pe alb că nu poți da greș niciodată sau că tu le poți pe toate (chiar și când simți că nu e așa) sau că e absolut normal să ai chef mereu să faci ceea ce e trebuie.

Etichete vom întâlni la orice pas, pentru că ne formăm anumite păreri despre ceilalți și avem și o imagine formată în fața lor. Și problema poate că nu e neapărat eticheta, ci modul în care răspundem noi la ea. Dacă suntem conștienți de rolul pe care ni-l asumăm sau nu; dacă ne asumăm eticheta sau nu; dacă ALEGEM să răspundem la ea sau nu. Și de aceea, este important să privim etichetele din două perspective:

• Ce etichete ne punem noi și care sunt limitările sau obstacolele venite la pachet. Sau dimpotrivă, care sunt oportnitățile pe care ni le oferă.
• Ce etichete ne pun ceilalți și cum răspundem la ele. Ne comportăm conform rolului sau încercăm să demonstrăm exact constrariul? Indiferent care din aceste două variante alegem, răspundem automat și ne îndepărtăm de cine suntem în interiorul nostru.

De fapt, nu e nevoie să demonstrezi nimic, nici că ești eticheta nici că nu ești, ci doar să trăiești, să îți conștientizezi potențialul și aspectele pe care le poți potența sau dezvolta și să înveți, zi de zi, cum să îți îndeplinești misiunea...pe care doar tu o poți descoperi.

Cu drag,

Psihoterapeut Raluca Ferchiu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...