Ca să poți primi ”trebuie”să dai
by Cerasela Vătămănescu

Dacă vrei să primești, invariabil ”trebuie” să dai. Așa se spune și tot așa a rămas împământenită această vorbă pe care, tot invariabil, o păstrezi ca făcând cumva parte din principiile tale de viață.  Ai putea să-i mai spui: “Cu ce mână dai, cu aceea primești ” sau poate “Ce semeni, aceea culegi ”...  În esență,  e același lucru, oricum i-ai spune. Diferită e doar forma de exprimare, pentru că ceea ce se vrea transmis este ideea  că întotdeauna vei da ceva.  Vei da  ceva sub multe și diverse forme. Și nu pentru că „trebuie”, căci nimic nu trebuie!   Ci pentru că  așa există și așa funcționează   viața însăși.  Și nu știu dacă ai observat, dar  folosim acest cuvânt mereu, peste tot și în toate.  În final, ca să te simți  totuși mai ușurat, îți repet că de fapt nimic, nu „trebuie”.   Întodeauna vor fi doar alegerile noastre, foarte bine ascunse  de acest “trebuie”.                                        

Și de ce aș spune eu  toate aceastea? Pentru că, dacă tot răsfoim file din jurnalul unui terapeut, am să-ți împărtășesc o mică povestioară.
Oamenii vorbesc. Și vorbesc multe! Și uite așa am fost prinsă în toiul unei discuții incendiare la care finalul a fost: „eu nu văd și nici nu am să văd vreodată sensul să dai banii pe la terapeuți”. Acum, nu că m-aș fi simțit în mod involuntar lezată, dar pe moment, “trebuie” să recunosc, că m-a cuprins așa o mare nedumerire. Păi stai puțin așa, dacă gândești! În ziua când mergi la dentist, măseaua care nu te-a lăsat să dormi toată noaptea, pare că nici nu mai există. Nici nu o mai simți. Sau poate o migrenă, îți face zilele mai mult decât amare și în ziua în care mergi la doctor, s-ar putea să dispară, sau, înarmat cu o cutie de pilule în mână, deja te-ai liniștit!  Pentru că de fiecare dată, ai ceva palpabil, ceva ce tu poți atinge! În ziua în care mergi la terapeut, problemele pe care le uitasei și multe altele pe care nu le cunoști, dureri, palpitații, insomnii, lipsa de chef, angoasele și toate fricile, împreună cu un fel de respingere a propriei tale ființe, se întrec care mai de care în a te împiedica să ajungi. Banii ți se par atât de valoroși. Îi străngi strâns în mână, ca și cum ai vrea să ți se lipească de ea și să rămână acolo. Ce nu ai fi putut face cu ei?! Și de ce ai plăti pentru o parte din tine, care de fapt nu se vede, nu?!!

Și ca să vezi că totul se plătește, mă întorc cu ceva timp în urmă când personal am trăit  aceeași senzație. De ce  trebuia să plătesc pentru ceva din mine ce nu vedeam? De ce să îi dai lui, terapeutului, pentru că ”nu face nimic altceva decât să  vorbească cu tine!”, era încă o replică din discuția la care am fost părtașa și în care, pe moment, nu am găsit nimic ce să răspund.

Am aflat asta un pic mai tarziu, când am ajuns chiar pe locul terapeutului. Și totuși, ca să poți primi, la rândul tău dai, dăruiești! Pentru că, chiar și  el, acel terapeut a plătit la timpul lui și chiar mai plătește și acum, fără ca tu să știi. Pentru că și el a dat! A dat bani, a dat timp, a dat suflet! Pentru că el vede partea frumoasă din tine și inventează zilnic sentimente pentru o lume mai bună și mai frumoasă.

Îți plătește prin empatia și blândețea cu care te ascultă, prin dorința de te face din nou să zâmbești, să te bucuri. Să ai încredere în tine și să te iubești! Pentru că îți dă o parte din sufletul lui și trăiește durerea odată cu tine. Pentru că, trăiește o bucurie imensă cănd a reușit să atingă un suflet! Dar tu nu știi asta! Prin atingerea ușoară cu care câteodată te strânge de braț, îți modelează sufletul,  îți rânduiește viața, îți indrumă faptele și iți arată ce ar fi bine să faci ca om. Și nu pentru că tu, nu ai ști!

Că să primești „trebuie” să dai! Uneori, doar un cuvânt, un gest, o privire, un zâmbet!

Cu drag,
Cerasela Vătămănescu
Psihoterapeut în formare
Școala Sistemică de Formare by GAMMA Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/cum-te-poti-pregati-sa-devii-psihote...