Jurnalul unui terapeut.  Am ales să renunț la specialitate.
By psih. Lavinia Gîtlan

Conștientizez acum, chiar în timp ce încep să scriu la acest articol, că felul meu de a simți și trăi a fost la modul general. În adolescență am observat că există niște rețete de reușită, ce pași trebuie să faci pentru a fi în rând cu lumea. Păreau să funcționeze la ceilalți, și într-un moment de totală anestezie am decis să le urmez și eu. Personalitatea mea a trasat legea că dacă rezultatele nu sunt la fel ca ale lumii, înseamnă că nu am aplicat ceva bine, nu am folosit ingredientele potrivite sau mai rău, ceva din mine nu merită să beneficieze de acel rezultat. Adică eu sunt specială, și nu în sensul bun, ci în sensul că tot ce văd în jur frumos, dorințele mele adânci și nespuse nu se vor împlini. Nu am mai contestat acest regim de specialitate, l-am îmbrățișat deși mă simțeam sufocată și fiecare gând care se năștea din această îmbrățișare mă durea. Nu am avut curaj să spun STOP, să întreb de ce, care este motivul pentru care eu nu aș merita să mă bucur de viață.

Au trecut anii și cu ei am trăit realitatea creată de gândurile specialității. Am ajuns totuși, ghidată de o voce foarte subtilă, să fac psihoterapie și să văd că există și alte rețete de a trăi.  Ușor, ușor vederea mea a devenit mai bună, simțurile mi s-au dezvoltat, iar viziunea asupra vieții s-a lărgit.  Virginia Satir scrie : ”Eu chiar sunt singura persoană de acest fel din întreaga lume. Prin urmare, am dreptul de a fi diferită, într-un mod sau altul, de restul oamenilor.” Recitind aceste rânduri, am simțit ce înseamnă să fii diferit, și nu special. A simți și a trăi un scenariu nou este un moment ce nu poate fi descris în multe cuvinte, parcă și-ar pierde farmecul. Prin renunțarea la ”specialitate” vreau să fac loc simplității, care în același timp este, în viziunea mea, un fel profund de a trăi. A fi diferit am înțeles că e despre a oferi lumii o parte din ceea ce ești, e despre a contribui cu creația ta la formarea unui întreg.

În momentul în care am acceptat că sunt o ființă unică, ce are asemănări și deosebiri față de alți oameni, am început să mă uit cu ochi mai blânzi la ceea ce se întâmplă cu mine și la alegerile mele. Am început să mă compar din ce în ce mai puțin cu alții și am încetat să mă mai simt specială.

Astăzi decid să trăiesc cu inima deschisă, să simt până în abisul ființei, să primesc ce îmi oferă viața, să îmi creez oportunități, să îmi accept  părțile diferite, să fiu prezentă, să îmi pun egoul în așteptare.   Mâine va fi trecut deja. Acum este cel mai bun început.

Cu dorință de schimbare și dor de oameni,

Psiholog Lavinia Gîtlan

Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.gamma-conference.com/events/kingdom-of-your-heart