Cine vine în terapie de cuplu? De la îndoială la vocație!

Când am cochetat pentru prima dată cu ideea de a urma formarea în psihoterapia de familie și cuplu, nu eram foarte sigură. O întrebare mi se repeta, uneori șoptit, alteori apăsat: „Cine mai vine în terapie de cuplu?”,  iar în mintea mea de atunci, acest lucru părea o alegere riscantă. Aveam prejudecata, poate comună, că „oamenii nu mai au timp de relații”, că „familiile își rezolvă singure problemele în privat”, după propriile reguli, sau – mai des – le ascund sub covor sau le evită.

Dar o întâlnire întâmplătoare cu câteva emisiuni online ale Dianei, m-a făcut să privesc totul cu alți ochi. Nu era vorba doar despre tehnici, diagrame sau intervenții. Era despre emoție. Despre doi oameni care, cu ajutorul unui al treilea, reușeau să spună ce doare cu adevărat și să asculte fără să se apere. Ceva în mine a rezonat profund. A fost punctul de cotitură. Am simțit pentru prima dată că ceea ce se întâmplă în intimitatea unui cuplu poate fi înțeles, susținut și reparat – și că rolul terapeutului este tocmai acela de a ține spațiul pentru acest proces.

Alegerea formării în psihoterapia sistemică a venit firesc, dar nu ușor. Drumul nu a fost presărat cu margarete, iar momentele de nesiguranță nu au lipsit. Primele ședințe în care simți că pășești pe coji de ouă — toate fac parte din această profesie care cere prezență și umanitate. Dar cu fiecare cuplu care pășea în cabinet, începusem să văd mai clar: oamenii vin. Și nu doar vin — au nevoie.   Totuși, cu fiecare oră de formare, supervizare și practică, a crescut în mine convingerea că această abordare – care vede omul în relație cu ceilalți, nu ca individ izolat – este profund valoroasă. În psihoterapia sistemică, lucrăm cu sistemul familial, cu rețelele de sens și cu relațiile dintre membri, iar în cuplu, relația devine „clientul” central.

Cu timpul, mi-am dat seama că relațiile nu se destramă din lipsă de iubire, ci din dificultatea de a comunica, de a se regăsi într-un spațiu sigur, în care fiecare să se simtă văzut și înțeles. Terapia de cuplu oferă exact acest spațiu. Nu este despre cine are dreptate, ci despre cum putem rămâne conectați chiar și în mijlocul tensiunii. Aici vin cei care nu mai reușesc să comunice, dar nu vor să renunțe. Cei care s-au pierdut emoțional, dar vor să se regăsească. Vin partenerii care s-au rănit, dar încă speră. Uneori vin în criză. Alteori, în tăcere. Dar vin pentru că înțeleg, poate intuitiv, că au nevoie de un spațiu sigur, în care să își audă durerea — a sa și pe a celuilalt.

Pe măsură ce am început să practic, am fost martoră la nevoia reală a cuplurilor de a fi sprijinite. Oamenii vin în terapie pentru că simt că s-au îndepărtat, că au pierdut firul dialogului sau că se învârt în cercul acelorași conflicte. Uneori, vin târziu, dar chiar și atunci există speranță. Și din ce în ce mai des, vin la timp – semn că această practică începe să fie recunoscută ca o formă de grijă relațională, nu doar ca o „ultimă soluție”. 

Am învățat pe parcurs că relația este un spațiu care are nevoie de întreținere, de atenție și de învățare continuă. Este locul unde ne întâlnim cu propriile vulnerabilități și unde învățăm să fim doi, fără să ne pierdem pe noi înșine.

Cu timpul, am început să mă uit mai atent nu doar la poveștile din cabinet, ci și la datele care confirmă importanța acestei munci. Studiile arată că între 60 și 80 % dintre cuplurile care urmează un proces terapeutic consecvent raportează îmbunătățiri semnificative. Modelele validate științific, precum terapia sistemică de familie și cuplu – cu o rată de succes de 75 % susțin reconectarea profundă între parteneri. Beneficiile nu sunt doar statistice: ele se traduc în comunicare mai clară, reducerea conflictelor repetitive, creșterea empatiei și a intimității emoționale.

Astăzi, știu că „cuplurile au nevoie de terapie” nu este o formulare dramatică, ci o realitate. Ele au nevoie de sprijin, de oglindire, de ghidaj – și de cineva care să le însoțească cu respect, fără judecată. Terapia este un act de curaj. Nu este despre a rămâne împreună cu orice preț, ci despre a construi conștient relația în care vrei să fii. Sau despre a încheia o relație cu demnitate și înțelegere.

Și pentru mine, a fi terapeut de cuplu nu e doar o alegere profesională. Este o formă de prezență activă în lume, acolo unde legăturile contează cel mai mult: între oameni care se iubesc, dar nu mai știu cum s-o arate. Este un limbaj prin care învăț să însoțesc oamenii în spațiul vulnerabil al relației lor. Nu vin pentru soluții rapide, ci pentru înțelegere profundă. Nu pentru a fi „reparați”, ci pentru a fi ascultați cu adevărat.

         Cine vine în terapie de cuplu?

 Poate răspunsul e mai simplu decât credeam: cei care nu vor să renunțe la relația lor fără să încerce să o salveze.

Cu drag,

Cerasela Vătămănescu

Psihoterapeut în supervizare

Gamma Institute

Dacă simți că vrei să fii acel ghid care însoțește cuplurile dincolo de tăceri și conflicte, dacă îți dorești să înveți cum să creezi spații sigure pentru vindecare relațională, atunci formarea în psihoterapia sistemică ar putea fi pasul tău următor.

👉 Înscrierile pentru noul grup de formare sunt deschise.

Aplică acum

---

Click aici pentru a afla despre cursurile noastre și pentru a te înscrie să obții o certificare în consiliere sau psihoterapie sistemică de cuplu și familie:

Descoperă Școala Sistemică de Formare Gamma

Te așteptăm la Școala de Formare Gamma.

Nu te-ai înscris încă?

Înscrie-te acum

Contactează-ne la adresa de mail contact@scoalasistemica.ro sau la numărul de telefon +40770342192 pentru orice alte detalii sau întrebări!