Jurnalul unui terapeut: Despre atitudini vindecătoare, cu autenticitate

By psihoterapeut Raluca Ferchiu

Am vorbit în postările de săptămâna aceasta despre atitudinile sănătoase, care ne cresc starea de bine și ne mențin într-un „tonus psihologic” ce facilitează evoluția pe toate planurile: recunoștiința, atitudinea voluntară și disponibilitatea, blândețea față de sine și răbdarea cu propria persoană și cu ceilalți. Dar ce înseamnă toate acestea pentru un psihoterapeut?

Oricât de multe „portretizări” ale terapeutului perfect există, nu cred într-un singur „template” după care să ne ghidăm ca terapeuți. Ci mai degrabă cred în autenticitate și în permisiunea auto-acordată de a fi liber...în gândire, în emoții, în decizii.

De aceea nu voi vorbi despre ce înseamnă blândețea sau răbdarea terapeutului în general, ci despre cum le simt eu, ca terapeut.

• Recunoștiința este pentru mine - mai mult decât lista (deja clișeică) cu lucruri pentru care ești recunoscător în fiecare seară când pui capul pe pernă – este capacitatea de a distinge, cât mai observator, ce îți este benefic și ce nu îți este benefic din ceea ce s-a întâmplat pe parcursul unei zile. Și nu tot ceea ce se întâmplă este plăcut, ușor, îmbucurător, dar simt recunoștiință (în primul rând față de mine) atunci când trăiesc ceva prin care evoluez și pot privi dincolo de disconfortul provocării.

• Atitudinea voluntară și disponibilitatea – parcă ar fi „subiectul anului” din perspectiva mea. Am avut dintotdeauna disponibilitate...pentru toți, pentru toate. Întrebarea de reflecție pe care însă mi-am pus-o recent este: De fapt, ce înseamnă să fii disponibilă, deschisă, voluntară atunci când personalitatea nu primește răsplată pentru asta, prin acceptare, validare, includere etc.. Surpriza plăcută a fost să constat că simt nevoia să pun limite disponibilității, dar tot ies pe plus: prin disponibiltatea pe care o am pentru a trăi, cu mine și cu cei din jurul meu, evoluția ce vine doar din implicare, a începe și finaliza activități, a fi curios și dornic de învățare.

• Blândețea față de sine – subiect dificil de dus, mai ales în momentele în care criticul interior (dragul de el, cu toate bunele intenții de a mă proteja de eșec sau dezamăgiri) „fură” atenția și iese în lumina reflectoarelor, în detrimentul blândeții – care până mai încoace a stat răbdător, în umbră așteptând marea conștientizare: că blândețea față de sine nu se oprește din evoluție, nu te împinge spre eșec și nici nu îți scade standardele, ci încurajează spre mai mult, atunci când îți e bine.

• Răbdarea cu tine și cu ceilalți – pe cât de rabdătoare am învățat să fiu ca terapeut, pe atât de ne-răbdătoare am fost uneori cu mine și cu ceilalți. Ce am învățat din asta, când mi-am dat seama că aveam doar o răbdare frumos antrenată. Că viața nu fuge nicăieri, dacă noi nu ne fugărim. Că evoluția se întâmplă oricum, că a avea răbdare înseamnă să te asculți și să asculți, primind, în profunzime, ceea ce auzi.

Așa că a cultiva aceste atitudini sănătoase este o muncă de dezvoltare personală continuă, în care decizi, în fiecare dimineață cum răspunzi la întrebarea: Care sunt atitudinile cu care vreau să trăiesc astăzi viața?

Cu drag,

Psihoterapeut Raluca Ferchiu

Articol scris de Psih. Raluca Ferchiu, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie specialist la Clinica de Psihologie Gamma și formator la Școala Sistemică de Formare Gamma

---

Click aici pentru a afla despre cursurile noastre și pentru a te înscrie să obții o certificare în consiliere sau psihoterapie sistemică de cuplu și familie:

Descoperă Școala Sistemică de Formare Gamma

Te așteptăm la Școala de Formare Gamma.

Nu te-ai înscris încă?

Înscrie-te acum

Contactează-ne la adresa de mail contact@scoalasistemica.ro sau la numărul de telefon +40770342192 pentru orice alte detalii sau întrebări!