Un om avea un cal...

cal_1_0.jpgUn om avea un cal...
By Psihoterapeut Mădălina Belcescu

E miezul nopții și eu caut inspirație. Am promis că scriu un articol despre munca terapeutică și trebuie să mă țin de cuvânt. Sunt prinsă între modificări legislative, noi proteste anti-guvernamentale, reușite sportive și nereușite de imagine politică. Dar asta nu sunt relevante, decât dacă ești atent la contextul sistemic. Oricum, eu chiar și când mă supăr pe cineva, dacă i-am promis că fac ceva pentru el/ea, apoi musai fac! „Promisiunea e mai rea ca datoria.” Așa m-au învățat părinții și ei știu cel mai bine.

Mai știu câteva îndemnuri (luate de la părinți, de la bunici, de la vecini, rude, cunoscuți, necunoscuți și de la toți cei care mi-au vrut binele), numai bune de urmat în viață, recomandate să le ai la îndemână când te confrunți cu necazurile vieții:

„Capul plecat sabia nu îl taie.”

„Dragostea trece prin stomac.”

„Bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca dracul.”,

„Să lași întotdeauna loc de bună-ziua.”,

„Să faci ce spune popa, nu ce face el.”...

Și lista poate continua așa la nesfârșit, iar unde uit eu ce am învățat de la înaintași, sigur îmi amintiți voi, căci am certitudinea că aveți fiecare o tolbă plină cu îndemnuri și povețe care mai de care mai folositoare.

Iar dacă aveți impresia că „am adus calul la târg ca să îl fac de râs”, să știți că eu am tot respectul pentru cal și pentru cel ce vrea să îl vândă. Mai grav este dacă tu cumperi calul. Adică dacă iei cu tine tot ce ai primit în bagaj de la ai tăi. Cred că părinții noștri ne-au transmis învățăturile lor cu cele mai bune intenții și au încercat să ne ghideze așa cum au știut ei, cu instrumentele pe care ei le-au avut la îndemână. Dar, în momentul prezent, este în responsabilitatea fiecărui adult să aleagă cele mai bune resurse pentru el și pentru dezvoltarea sa personală.

E inutil să folosești un cal, dacă tu vrei să zbori pe lună și totodată să te înfurii că nu ai primit decât un cal. Dacă părinții tăi ar fi visat vreodată că tu ai nevoie de o rachetă spațială, ți-ar fi dat una, dar ei nu și-au permis luxul acesta, ei nu au putut să îți ofere decât visul propriei lor generații. E jobul tău să visezi pentru tine și să îți procuri resursele necesare ca să îți îndeplinești visul. Iar dacă nu ai decât un cal, pune-i aripi ca să ajungi la Marte. Și întreabă-i pe cei mici ce își doresc să primească moștenire de la tine. Că poate nici cu gândul nu ai gândit ce visează ei.

A te separa în generații este benefic doar ca să înțelegi ce resurse ai inventat tu și pe care le-ai moștenit de la părinți. Dacă moștenirea nu este suficientă, schimbă resursele, inventează, revoluționează realitatea și creează-ți alternative sănătoase. Am cunoscut un om care a fost la fel de bucuros și când a auzit prima emisiune la unicul radio din sat și când i s-a făcut prima fotografie cu un smartphone. Doar 60 de ani au trecut între cele două evenimente, dar singurele lucruri care au rămas neschimbate în tot timpul acesta au fost curiozitatea personală și înțelepciunea de a te bucura de momentul prezent. (Pe aceste două învățături parcă le-aș păstra și pentru mai târziu.)

Spunând acestea, vă învit să scrieți în comentarii, sintagme pe care le-ați purtat cu voi ca pe ceva de preț, dar la care ați îndrăznit să renunțați pentru că nu vă mai erau de nici un folos. Vă invit să faceți asta gândindu-vă care este visul vostru pentru generația ce va urma și care este moștenirea pe care o lăsați: nemulțumirea și frustrarea sau optimismul și speranța? Mârțoaga sau jăraticul?

Cu optimism,

Mădălina Belcescu

Psihoterapeut de familie şi cuplu

https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie