Jurnalul unui terapeut: Șlefuirea identității proprii sau în căutarea sinelui pierd
by psihoterapeut in formare Tansanu Ligia

Astăzi, trag linie. Adun, scad și privesc cu mulțumire ceea ce am. E multă strădanie în spate, dar și multă bucurie. Astăzi, darul psihoterapiei s-a așezat definitiv în suflet.
Ce drum sinuos... însă, darul este pe măsură, (îndrăznesc, astăzi, să spun)!
În 2016, am plecat la drum cu teama în suflet. Știam anumite lucruri despre formare însă, pe atunci, nici nu bănuiam cum va fi. Da. De ce să nu recunosc, în spatele dorinței de a împlini visul, stăteau pitite: teama, neîncrederea în mine și puterea mea interioară, gândurile, pretextele…
Și uite așa, pornită pe drumul formării, încep să îmi cioplesc identitatea. Atunci aveam ca obiectiv să depășesc impasul existențial care mă bântuia: să integrez Eu-l copil în sistemul familial propriu (îmi amintesc că am scris mare, pe foița de hârtie, primul meu obiectiv. L-am lipit pe oglinda terapeutică cu mândrie!). Wow! Atunci, la început, credeam că va fi simplu. Credeam că voi găsi în mine, relativ ușor, resursa necesară adormirii unui copil interior. (Doar în mintea mea putea fi simplu... Cum Dumnezeu să fie simplu, ceva ce te bântuie de-o viață? Așa, pur și simplu, fără efort propriu… nu se poate) Însă, Procesul formării în Psihoterapie sistemică a spus… NU, hotărât! Dacă vrei să fii psihoterapeut, MUNCEȘTE: scutură, șterge praful de pe amintiri, stârnește cutremure în mintea, corpul și sufletul tău, restructurează-ți personalitatea, altfel… răspunsul e NU! Regulă clară, fără drept de contestație. Alegi pe loc. Asumat, conștient, fără drept de apel, mai ceva ca în armată. Și am ales! Am ales, în cunoștință de cauză și mi-am asumat și toate consecințele ce derivau din alegere. Atât pot să spun: a durut. A durut al naibii de tare, dar a meritat. Am trecut pe sub toate furcile caudine în procesul de confruntare cu demonii interiori. Pas cu pas. Ca la carte, fără nicio abatere. Proces terapeutic structurat pe etape.
Dezvoltarea personală a fost partea cea mai dureroasă. Am simțit cum urlă în mine durerea…, am lăsa-o să urle, apoi, am ascultat-o, am mângâiat-o și am așezat-o undeva, la loc sigur - în trecut. Acolo unde, de fapt, îi era locul. În același mod am procedat cu frica, neputința, furia.. Rând pe rând au ieșit toate. Cu lecțiile lor, desigur. Apoi, mi-am curățat rănile și le-am lăsat să se închidă ușor, ușor… în timpul lor firesc de sigilare. Trecutul își cerea, cu zgomot, dreptul de a se odihni și de a face loc prezentului. Și nu unui prezent oarecare ci unui Prezent: viu, animat, conștient, asumat. Și, odată cu sigilarea trecutului și descoperirea prezentului, am făcut cunoștință cu puterea. Puterea și iubirea din mine. În procesul de formare, am simțit, prin fiecare por, prin fiecare celulă că puterea, iubirea, bucuria, sentimentul de împlinire, iertarea…, sunt, de fapt, în mine. Nu la mii de ani lumină distanță de mine. Am aflat că erau acolo, încă de la naștere, numai că eu, cu ani în urmă, nu puteam nici să le văd, nici să le simt, nici să le chem în ajutor ca aliați. Pesemne, eram ocupată cu altele: dureri, tristeți, travalii neîncheiate, programe criptate în mintea mea prin forța marii genograme a familiei dar și a mediului în care am trăit, prin fise blocate și multe, multe altele….
În tot acest proces de transformare, am simțit pe pielea mea, întregul proces terapeutic al psihoterapiei sistemice. Îmi amintesc că am exprimat asta în cadrul unui curs. Îmi amintesc și emoția pe care am trăit-o atunci! Ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Emoția nu are cod lexical! Da! Psihoterapia funcționează! Tot în procesul formării am descoperit și puterea grupului. O, da! Această putere e una magică!!! 

Și, uite așa, mi-am găsit aliații: formatorul, grupul și psihoterapia sistemică! Aliați care au ținut felinarul luminând în calea mea, pentru ca eu să pot vedea drumul. Drumul spre mine însămi. Așa am învățat să îmi înfrunt temerile, traumele, obstacolele din mintea mea și să deschid poarta către Sinele meu. În formarea sistemică am învățat și simțit ce înseamnă să bați în zidul propriei tale personalități. Și am bătut (chiar dacă uneori, mi-am zdrobit degetele sufletului), până ce în zid s-a făcut fereastră. Până ce soarele a putut intra să vindece, să mângâie, să aline, să nască: speranță, curaj, încredere, putere, voință, motivație. Dar mai presus de toate, a trezit conștiința și odată cu ea, libertatea. Libertatea de a mă remodela, de a-mi rescrie povestea, libertatea de a fi eu însămi, libertatea spre ascensiune spre creștere. Și…, ascensiunea, renașterea, creșterea sunt parte din procesul care abia acum începe!!! 

După aproximativ, 3 ani de formare în Școala Sistemică, adică 570 de ore de formare, am integrat, pe deplin, legea fundamentală a formării în profesia de psihoterapeut: Vindecarea ta proprie are aceeași importanță cât expertiza în forma psihoterapiei pe care o practici. Pentru un psihoterapeut atât formarea cât și vindecarea au formă continuă.
Procesul de formare în psihoterapie a turnat fundația, pactica psihoterapiei va construi castelul. Acest lucru implică, pe lângă multă muncă, responsabilitate și un extraordinar privilegiu: evoluția ta proprie, conștientizare și autocunoaștere ca profesionist și ca Om. Ce privilegiu! Să îi îndrumi pe alții și în același timp să te analizezi pe tine, să cobori, fără lift, în structurile propriei tale minți sau în ungherele ascunse ale Sinelui tău. Să știi cum e într-o situație sau alta și totuși, să rămâi observator imparțial, fără să judeci, fără să critici, fără să dai sfaturi. Să păstrezi taina condiției umane cu sfințenie, să ai compasiune față de omul din fața ta, să te conectezi cu el și, în același timp, să nu uiți că ești Om cu identitate proprie. Da, psihoterapeutul este Om. Cu vulnerabilități, cu dureri, cu taine, cu putințe și neputințe, cu limite, cu dorință de transformare continuă, cu metode, cu expertiză, cu putere. Da, psihoterapeutul e Om cu personalitatea într-o șlefuire continuă pe toate fațetele, un Om care valorizează ființa umană, un Om cu pricepere de alinare a sufletelor care ajung să îi treacă pragul.

Cu mulțumiri, Vouă… celor care ați mers alături de mine pe drumul formării!

Psihoterapeut în formare, Ligia Tansanu

https://www.scoalasistemica.ro/news/formare-psihoterapie-sistemica-de-fa...