Jurnalul unui terapeut: Vreau să mă întorc la mine!
by Daniela Murgu

Seara, înainte de a adormi, Ea își spunea de ceva vreme: “îmi pun ceasul să mă trezească la ora 6:00 să mă bucur de intervalul acela al dimineții în care sunt doar eu cu mine, în care pot să mă încarc cu răsăritul soarelui, în care pot să continui să citesc, în care pot să îmi pun ordine în gânduri stând în poziție verticală, cu coloana dreaptă, nu în poziție orizontală în culcușul patului, în care pot să-i pregătesc micul dejun mezinei familiei, chiar dacă eu nu mănânc, în care pot să mă pregătesc pentru ziua ce urmează sau în care doar să-mi savurez cafeaua în liniștea dimineții …”. Și, într-adevăr se trezea la 6:00, doar că rămânea în pat până la 7 și ceva, timp în care mintea îi turna miliarde de gânduri vechi, care se amestecau cu cele noi, imagini și persoane pe care le procesa. Obligată de orarul zilnic nu mai avea încotro, se dădea jos din pat, desigur regretând și făcându-și procese de conștiință pentru incapacitatea ei de a-și urma hotărârea. Puținul timp acordat regretului (din dormitor până la baie) nu era suficient însă pentru a-i declanșa “dă-te jos din pat la ora 6:00 dimineața!”, când scena se repeta.

Aseară a decis și și-a spus: “vreau să mă dai jos din pat la ora 6:00 și, indiferent care sunt motivele pe care ți le transmit prin personalitatea mea cea veche: că e bine și cald în pat, că mă mai odihnesc puțin - doar mi se cuvine, că mă mai gândesc cum să abordez situația sau persoana aceea astăzi …, dă-mi orice, dă-mi cel mai mic impuls care să mă dea jos din pat! Și fă-o fără să ții cont de mine!”.

În dimineața de după “vreau”, a sunat ceasul la aceeași oră, 6:00. Ea a ridicat telefonul șă-i amâne soneria cu peste 9 minute, ca de obicei, dar a văzut mesajul de la copila cea mare: “Mama, am primit coletul cu haine. Miros a tine! Mulțumesc!”. Huh! Instanteneu a izbit-o un iz de flori în păr și gândurile i-au zburat la îmbrățisările și săruturile pe care i le dădea fiicei ei în perioada copilăriei mici. Și de acolo firul gândurilor i-au adus în prezent adolescenta din Ea, când se trezea dimineața și era aproape singură pe stradă în drumul ei spre job, savurând mirosul dimineții; ea sosea prima, ea era cea care îi întâmpina pe toți, proaspătă, frumoasă și fără să fie perfectă. Și i-a trecut și somn și lene! Doar o miime de secundă a durat să se dea jos din pat. Fără urme de regret, fără să se târâie și să fie morocănoasă; doar o miime de secundă a readus-o în ceea ce voia să fie din nou! “Te iubesc!” i-a răspuns fiicei ei, pe care nu a mai văzut-o de 4 luni!

“Îmi doresc” nu este echivalent cu “vreau” și nici suficient pentru a-ți atinge scopul, oricât de mic ar fi el, ca cel de a te da jos din pat de dimineață. Așa că, cererea ta să fie clară și plină de adevărul tău! În acest fel, vechea personalitate nu mai ia decizii în locul tău.

Amintiți-vă de voi în cele mai frumoase clipe pe care le-ați trăit vreodată în această viață pentru a va reporta în “mi-am amintintit de mine!”

Cu iubire!
Psihoterapeut în formare Daniela Murgu
Școala Sistemică de formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...