Și terapeuții obosesc câteodată...
By Mădălina Belcescu

Când am pornit pe acest traseu profesional, în devenirea mea (continuă) ca psihoterapeut, m-am gândit că tot ce trebuie să fac este să fiu disponibilă pentru clienții mei, să îi ajut necondiționat și să fiu mereu „prezentă” în cabinet pentru nevoile lor. Cred că mulți dintre colegii mei au identificat deja modelul de Salvator al celor care nu știu să își gestioneze propriile trăiri interioare. #amfostacolo și cred că mai revin din când în când.

O bună parte din profesiile „nobile” pornesc de la această strategie, aceea de a-i ajuta pe ceilalți: medici, preoți, psihologi, polițiști, asistenți sociali, avocați (unii, nu toți) se regăsesc în lista celor care și-au declarat dorința de a-i ajuta pe ceilalți prin profesia lor. Chiar și unii politicieni pot fi pe lista de Salvatori, iertată fie-mi ironia. (M-am contagiat de la un client. )

Apare la un moment dat și primul simptom de epuizare, de burnout, de blocaj, de „numaipot”: când nu te mai trezești dimineața cu dorința de a te întâlni cu clienții tăi, când te surprinzi căscând pe la mijlocul ședinței sau verificând ceasul la fiecare cinci minute, când apare un soi de iritare la recăderile clienților tăi, când mintea ta iese din cabinet și nu mai e de fapt atentă la clienți, când te bucuri că un client a anulat o ședință că astfel ai și tu un pic de timp liber, când trebuie să îți programezi și prietenii, familia pentru o întâlnire, între două terapii.... și lista poate continua, dar TU nu.

Așadar, Oprește-te! Oprește-te și ia-ți o pauză pentru tine! De câte ori nu le-ai spus chiar lucrul acesta clienților tăi? Și atunci pe tine ce anume te oprește... să te oprești??? Atitudinea de Salvator, inabilitatea de a accepta că ești OM și ai resurse limitate care te împiedică să fii disponibil nelimitat, modelul de profesionist perfect?

Dăruiește-ți o pauză, o vacanță sau un timp cu tine. Caută să crești constant resorturile interioare care te fac atât de bun în munca pe care o faci, alege o carte, un film, o plimbare. Fii bun cu tine, iubește-te și dăruiește-ți timp ție, nu doar clienților tăi!

Vorbește cu un coleg terapeut despre ce simți. Poate că îți este greu să identifici la tine simptome de epuizare pentru că profesionistul din tine ar trebui să știe, să se corecteze din mers, să fie mai bun de atât. Dar atribuțiile profesiei depășesc deseori fișa postului și atunci terapeuții cu cine vorbesc despre ce simt ei în legătură cu experiențele din cabinet? Poate că unii scriu cărți, articole, jurnale, dar ceilalți? Avem ca profesioniști o multitudine de experiențe solitare, nepuse la comun, deci neîmpărtășite. Și dacă nu experimentăm noi înșine poziția de „clienți” pentru că ne este frică să fim vulnerabili, cum putem cere clienților noștri să se deschidă și să fie sinceri cu noi?

Cere ajutor în munca ta din cabinet – dacă simți că te-ai blocat într-un demers terapeutic. Poate ai nevoie de o nouă perspectivă: de gen, de vârstă, de atitudine. Dă-ți voie să fii vulnerabil și conștient totodată de forța vulnerabilității tale. Poți chema un coleg observator sau poți înregistra ședința (cu acordul clienților) pentru a cere o a doua opinie. Clienții tăi vor aprecia interesul tău pentru situația lor mai mult decât inabilitatea de a le da tu „o soluție”de moment.

Și, dacă mai este cazul să reamintesc, petrece timp cu cei dragi, cu oameni care îți încarcă bateriile și te iubesc pe tine necondiționat. Amintește-ți că lista oamenilor care te iubesc începe cu propria persoană.

Cu iubire,

Mădălina Belcescu

Psihoterapeut de familie şi cuplu

https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie