Jurnalul unui terapeut: Paradisul alegerilor perfecte
by Roxana Dumitrașcu

Odată, cineva mi-a spus o vorbă mare: ”Să nu regreţi niciodată un dar refuzat sau o oportunitate ratată. Nimic nu e pierdut pe lumea aceasta! Universul este o infinitate de posibilităţi şi undeva, cândva, darul sau ocazia te aşteaptă.Tu doar te-ai îndepărtat de ele, nu le-ai pierdut!”

Am fost, de când mă ştiu, o persoană obsedată de planuri şi alegeri. De fapt, obsesia alegerii este cea care m-a urmărit cel mai mult. Cea mai bună alegere aducea după ea şi cel mai bun plan de bătaie. Îmi începeam fiecare an cu o agendă completată pe data de 1 ianuarie. Devenisem expertă în planificări, atât de expertă încât planul A avea şi un plan B de rezervă, iar uneori...planuri C si D.

Viaţa nu mă putea lua pe nepregătite, pentru că eu eram magicianul care scotea orice din pălărie. Eram un paraşutist ciudat care se arunca în hăul vieţii cu patru paraşute: Nicioadată nu ştii când ai nevoie de una de rezervă!

Alegerile mele erau de fapt firele roşii sau albastre de la o bombă care se numea „presiune”. Alegerile au fost mereu pe viaţă şi pe moarte şi trăiam permanent cu senzaţia că am doar o singură alegere, o alegere care îmi va marca viaţa în mod iremediabil. Şi, de aceea, trebuia să fie cea mai bună! Şi de aceea presupunea muncă mentală!

Şi toate acestea, până în ziua în care mi-am văzut copilul plângând într-un magazin uriaş de jucării. Stătea acolo, printre rafturile colorate, cu ochii săi minunaţi, plini de lacrimi şi cu o constatare teribilă pentru mine: ”Mami, nu ştiu ce să aleg! Mi-e frică să nu aleg greşit!”

Cuvintele lui m-au dus elastic în povestea propriilor mele alegeri, în toate acele perioade de presiune maximă, în care şi eu, asemeni lui, am gândit şi simțit că nu ştiu ce să aleg şi că mi-e frică.

„Alegem doar o singură dată, trăim doar o singură dată, ne condamnăm întreaga viaţă cu o singură sentinţă”. Iată deci, radiografia inflexibilităţii şi a rigidităţii. Iar acestea două nasc frica de eşec, o frică paralizantă care te condamnă fie la indecizie, fie la o munca de Sisif către paradisul alegerilor perfecte.

Aveam să aflu de la un ghemotoc de om că dintr-o mare de daruri, e imposibil să-l poţi alege pe cel mai bun şi mai frumos. Poţi alege doar unul sau mai multe, dar oricum, îţi vor rămâne alte mii de daruri nedeschise. Şi ele nu se evaporă, pentru că darul nu e o pedeapsă! Ele vor pluti într-un univers de necuprins, aşteptând să te întorci să le alegi.

Aşa că astăzi duc mai departe vorba înţeleaptă, dublată de propria mea experienţă! Alegerile ne caracterizează la momentul în care le facem şi reprezintă suma datelor pe care le avem atunci. Ele se iau pe baza vizibilităţii si poziţiei în care ne aflăm şi sunt, în ansamblu, relative. Un pas mai la dreapta poate schimba întregul tablou şi implicit întreaga decizie. Dar  atunci când ne pierdem pe harta complexă a vieţii, când elaborăm trasee cu nemiluita şi ne mişcăm haotic, să ne amintim că viaţa ne-a înzestrat cu un GPS fantastic: INTUIŢIA! Şi el nu dă greş niciodată, cu atât mai mult cu cât ştii că el este mereu, cel mai bun prieten al tău.

Cu drag,
Psihoterapeut in supevizare Roxana Dumitrașcu
Școala Sistemică de Formare by GAMMA Institute