Jurnalul unui terapeut: E terapeutul terapeutic? (jocul de-a v-ați ascunselea)

hide_0.jpgJurnalul unui terapeut: E terapeutul terapeutic? (jocul de-a v-ați ascunselea)
by psih. Mădălina Belcescu

În ultima perioadă am experimentat o serie de ipostaze ușor diferite ale rolului de terapeut. Când mă gândesc la acest rol, în mintea mea se conturează imaginea tradițională (hic!) a unui cabinet cu fotolii confortabile, unde poți sta relaxat și vorbi despre câte-n ego și în suflet. E un spațiu de siguranță unde se poate gestiona cu grijă discuția și starea emoțională, însă unde deși totul este permis, foarte puțini (spre deloc) dintre clienți își vor permite să spargă vreun obiect din cele alese cu grijă de terapeut și prezente la fața locului.

Un prim context diferit, a fost cel propus de o echipă de oameni ambițioși, prin care resursele utile ale unui terapeut au fost încărcate pe o platformă online, la care un client poate avea acces foarte ușor de pe orice dispozitiv cu care se poate conecta la internet. Aveam de mult în minte ideea că e nevoie de o accesibilizare a resurselor terapeutice, am experimentat chiar eu o serie de întâlniri online cu clienți care erau departe și pentru care întâlnirea din online devenise o ancoră de siguranță și ghidaj, dar am avut mereu senzația că îmi e mai greu să îi „ating”, nefiind vorba aici de o atingere fizică, pentru că nici în cabinet nu fac acest lucru de fiecare dată sau cu fiecare client. Dar există un soi de magie a interacțiunii față în față pe care nici măcar o conexiune foarte bună la internet, cu transmitere ultraHD nu ți-o poate da, pe care îmi e greu să o pun în cuvinte. Sau poate că sunt eu prea tradițională?

E adevărat, încă facem terapie după regulile unei societăți vieneze de acum 100 de ani. Pe atunci era inovativ și poate chiar depășea regulile de morală ale vremii, procesul prin care un bărbat și o femeie spre exemplu, stăteau închiși două ore într-o cameră, povestind cele mai intime vise – oricât de doctor era terapeutul! Credeți că nu au fost și atunci voci care au contestat acest lucru la fel cum și acum propria voce din capul meu spune că nu e la fel de eficient, de autentic să faci terapie online – deși studiile au arătat că este la fel de eficientă și chiar o bună parte dintre participanți au preferat să utilizeze DOAR platforma, fără ajutorul unui terapeut. (Am vrut să scriu fără ajutor terapeutic, dar platforma conținea acest sprijin, doar că fără prezența efectivă a unui terapeut – mintea când știe că e observată se comportă diferit decât atunci când crede că e liberă.)

Cumva, cred în continuare că e mai utilă o combinație între cele două versiuni – cea online și cea față în față, pentru a se crea relația terapeutică (cea despre care alte studii menționau că e responsabilă în proporție de peste 40% de eficiența terapiei – unele surse dau un procent mai mare), dar totodată nu pot să nu mă întreb dacă nu este ego-ul meu cel care îmi spune că eu (omul) am un rol esențial în schimbarea clientului.

Întrebarea aceasta vine la pachet cu o altă ipostază, la fel de terapeutică zic eu, în care participantul pornește, într-un cadru la fel de sigur, într-o călătorie ghidată unde poate experimenta o serie de ipostaze ale propriului Eu. Am fost ghid în această călătorie alături de oameni care nu sunt terapeuți profesioniști, dar a căror grijă pentru oamenii cu care se întâlneau, a fost la fel de „terapeutică” ca tot ceea ce se întâmplă în cabinetul confortabil de care menționam mai devreme. Cu acest prilej am fost martoră la manifestări de autenticitate și de simțire la fel de curajoase (poate chiar mai sincere) decât cele din cabinet, pentru că mi-am amintit că nu doar ce se întâmplă în interior e o sursă de inspirație, oricât de pasionată aș fi eu de minte și de cuvintele ei, ci și ce proiectăm pe dinafară  către și împreună cu sursele noastre de inspirație din exterior. Dacă ai un tobogan, folosește-l, dacă ai un parc sau un copac, vezi ce îți inspiră el, dacă ai o scenă, bucură-te de ea, dacă ai o oglindă, caută-te, iar dacă ai un OM, lasă-l să-ți fie inspirație și iubește.

Am pus acestea în scris pentru că toate sunt manifestări ale eului meu terapeutic. Azi, acum, indiferent de context – cabinet, online, parc, autobuz – sunt oglindă, copac, panou de proiecție, tobogan, om, sursă de schimbare și resursă de iubire. Nu sunt mai bună, mai deșteaptă, mai inspirată, doar pentru că eu cunosc deja drumul acesta, ci mă simt recunoscătoare că trăiesc o nouă experiență alături de tine, omule. Pentru că, la fel ca tine, eu sunt parte din întreg: 1/∞. (Poți să pui punct după infinit? – întreb pentru un prieten terapeut.)

Cu recunoștință și un dezvoltat simț al umorului,

Mădălina Belcescu - Psihoterapeut GAMMA

https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie