Jurnalul unui terapeut: Bucuria tristeții
by psih. Adrian Stogrea

Ție ți-e bine când nu ți-e bine? Pare o afirmație din categoria „să fie bine, ca să nu fie rău”. Paradigma mentală împarte experiențele în bune și rele, emoțiile în pozitive sau negative. În plus, pentru majoritatea bărbaților, conceptul de conectare emoțională a devenit un soi de Graal al relațiilor de cuplu, ceva ce se zvonește că există, toată lumea îl dorește, nimeni nu știe ce e de fapt, mai vorbim de el în jurul mesei rotunde, dar rămâne un ideal misterios și subiect pentru nesfârșite polemici. Da doamnelor, avem doar o vagă idee despre nevoia voastră de relaționare, iar a admite asta sau a cere ajutor ar însemna un colaps total al edificiului atotcunoașterii masculine.

Adesea, după multă luptă și suferință interioară, sentimentele și emoțiile își schimbă statutul de la concept teoretic la realitate senzorială. Înțelegem că a gândi și a vorbi despre trăiri interioare este diferit de ceea ce simțim cu adevărat. Un al doilea filtru mental spune că ar trebui să ne simțim tot timpul bine, pentru a fi acceptați în plan personal și validați în cel profesional, sau ca un semn al propriei evoluții. Astfel începe o nouă cruciadă pentru obținerea și păstrarea stărilor de bine, a emoțiilor „pozitive” și a momentelor de reală însuflețire, orice deviație fiind taxată mental ca o recidivă a trecutului neguros.

Povestea devine și mai incitantă atunci când apare și provocarea profesională, mai ales imaginea terapeutului “bine lucrat”, temeinic dezvoltat, care are tot timpul zâmbetul pe buze și o atitudine profund motivantă. Am urmărit mult timp ca întâlnirile cu clienții să aibă loc atunci când mă simțeam cu “turma acasă” și chiar m-am autosuspendat profesional, pe fondul unor travalii personale intense.

Propria frică a fost liantul unora dintre cele mai intense momente de conectare în cabinetul de terapie, iar tristețea a facilitat poate cea mai împlinitoare ședință din ultimii ani. Interacțiunile au depășit bariera valențelor emoționale și au născut magia conectării dincolo de trupuri și identități, doar energie pură în manifestare, fără limitări conceptuale sau direcționale. Există un spațiu în spatele emoției, cu liniște deplină, imperturbabil, care simte totul și nimic în același timp. E locul în care frica este doar lipsa iubirii, iar tristețea are o bază solidă de bucurie, unde sintagma “sunt vinovat” se schimbă cu starea că există această emoție în tine și nu spune nimic despre cel ce ești cu adevărat.

Frica, tristețea, rușinea, dezamăgirea sau alte emoții”negative” manifestă doar alte frecvențe ale energiei care ne conectează, indiferent care sunt rolurile pe care le jucăm.  A fi prezent ca martor al acestor manifestări, fără judecată sau rețineri, este cel mai prețios dar pe care îl dăruim și îl primim în același timp. Sunt recunoscător pentru momentele, persoanele și experiențele care mi-au permis să trăiesc acest dar.

Cu mult drag,
Psihoterapeut de familie și cuplu Adrian Stogrea
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/visezi-sa-devii-psihoterapeut-poti-c...