A fi terapeut

a_fi_terapeut_1_0.jpgA fi terapeut
by psihoterapeut in formare Cristina Lupașcu

„Ce îți poate face un terapeut? Te ascultă și dă din cap...”

Și oricât de incomodă mi-ar fi afirmația, la o primă căutare pe google îmi apare o doamnă care stă pe un fotoliu, cu o agendă și un pix în mână, pe partea cealaltă este clientul, a cărei față de cele mai multe ori nici nu se vede, căci cine vrea ca ceilalți să știe că merge la terapie, cine este dispus să afirme „știi, mi-am dat seama că nu trăiesc pentru mine, că nu simt viața din mine, că nu mă bucur și nu mă apreciez, că relațiile mele nu sunt atât de calitative pe cât mimez că ar fi”. Cine?! Cei care s-au săturat să plutească odată cu valul, cei cărora le-a ajuns fericirea din public și durerea resimțită după ce au închis ușa casei, cei care după ce au ales să-și anestezieze emoțiile au căutat în zadar să simtă... Ei și mulți alții ca ei, ca mine, ca tine aleg la un moment dat să meargă în terapie. Unii se simt forțați de împrejurări, alții vin din curiozitate, iar alții aleg și în acel moment să mimeze căutarea unei soluții salvatoare.

Acum că am aflat cum ajung oamenii să meargă la terapie, să revenim la terapeut, această persoană misterioasă mereu pregătită să te asculte și să spună „aha”.

A fi terapeut... când sunt terapeut, sunt omul care intră pe câmpul de luptă al persoanei din fața mea,  sunt omul care îl invită pe omul de lângă el să se uite la luptele lui interioare (emoționale și cognitive) și să reintre în ele, să meargă în mijlocul lor, să simtă din nou: pierderea, durerea, abuzul, nedreptatea, rușinea, abandonul, excluderea, tristețea... și multe alte sentimente de care a fugit. Sunt omul care intră alături de el pe acest câmp, sunt omul care îl invită să se apropie de grenada aia ce stă să sară în aer, de care a fugit o viață și a cărei fugă i-a fost mai dăunătoare decât posibila explozie. Sunt profesionistul care își lasă inima să se întâlnească cu inima omului din fața mea, arătându-i astfel celuilalt că nu există niciun pericol în a te lăsa văzut, simțit exact așa cum ești, ci există căldură, înțelegere, acceptare și evoluție. Sunt omul care îi oferă posibilitatea să exploreze și celelalte perspective asupra câmpului de luptă, doar încurajându-l să își dea jos pentru câteva minute lentilele cu care privea la luptele lui și pe care le dusese și în exterior, cu oamenii din jurul lui. Și pot face asta doar după ce i-am câștigat încrederea, doar după ce a trăit experiența că cineva îl simte și înțelege... Și nu pot face asta doar cu pixul în mână! Cel mai important instrument terapeutic, este terapeutul. Doar lăsându-mă eu mișcată de persoana din fața mea, se va mișca și aceasta, ca într-un dans... Și când ochii omului din fața mea se luminează, scapă un „AHA”, atunci, eu terapeutul îi dau pixul și îl rog să scrie cum va fi viața lui de acum înainte...

Sunt un terapeut! Terapeutul care intră în furtuna emoțională a clientului, învățându-l să își restructureze cognițiile ce declanșau iar și iar și iar acea furtună.

Cu drag,

Psihoterapeut în formare Cristina Lupașcu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute
https://www.scoalasistemica.ro/news/formare-psihoterapie-sistemica-de-fa...